rotunjime
/ro.tun'ʒi.me/Etimologie
Din rotund + sufixul -ime.
Definiții
- calitatea a ceea ce este rotund; (p.ext.) linie, formă rotundă.
- (la pl.) formă rotundă, plină a trupului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rotunjime | rotunjimi |
| genitiv-dativ | rotunjimii | rotunjimilor |
| vocativ | rotunjime | rotunjimilor |
| articulat | rotunjimea | rotunjimile |