rostopască
/ros.to'pas.kə/Etimologie
Din ucraineană ростопасть (rostopast').
Definiții
- (bot.) (Chelidonium majus) plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze mari, lobate și cu flori galbene-aurii, care conține un suc otrăvitor, întrebuințat în medicină; negelariță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rostopască | — |
| genitiv-dativ | rostopaștei | — |
| vocativ | rostopască, rostopasco | — |
| articulat | rostopasca | — |
Sinonime: (bot.) (pop.) negelariță, (reg.) alândurișe (pl.), gălbinare, lăptiugă, măselariță, oiască, paparună, pleoscăniță, pleoscăriță, rostopalniță, rostopastică, rostopol, sălățea, scânteiță, tătărcele (pl.), ai-de-pădure, buruiană-de-negei, buruiană-de-pecingine, buruiană-de-tătarcă, calce-mare, crucea-voinicului, iarba-rândunelei, iarbă-de-negei, iarbă-de-negi, mac-sălbatic