rostogolit
/ros.to.go'lit/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a (se) rostogoli.
Definiții
- rostogolire; zgomot care însoțește o mișcare de rostogolire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | rostogolit | rostogolite |
| genitiv-dativ | rostogolitului | rostogolitelor |
| vocativ | rostogolitule | rostogolitelor |
| articulat | rostogolitul | rostogolitele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.refl. tranz.) a înainta sau a face să înainteze, să alunece (pe un plan înclinat) rotindu-se în jurul lui însuși; a veni sau a (se) da de-a dura; (p.ext.) a (se) prăbuși, a (se) prăvăli.
- (v.tranz.) (fig.) a împinge înainte dând impresia unei mișcări de rotire.
- (v.refl.) (despre ape curgătoare) a curge impetuos în vale, în valuri repezi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | rostogolea | rostogoleau |