rondou
Etimologie
Din franceză rondeau.
Definiții
- loc de formă circulară (amenajat în grădină, în piețe, în localuri).
- manevră de întoarcere a unei nave, prin care aceasta își schimbă direcția de înaintare cu un unghi de 180°.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rondou | rondouri |
| genitiv-dativ | rondoului | rondourilor |
| vocativ | rondoule | rondourilor |
| articulat | rondoul | rondourile |