ronțăi
/ron.ʦə'i/Etimologie
Din ronț + sufixul -ăi.
Definiții
- (v.tranz.) a mânca sfărâmând între dinți puțin câte puțin dintr-un aliment tare, crocant, producând un zgomot caracteristic.
- (v.tranz.) a roade cu dinții un obiect.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | ronțăea | ronțăeau |