← înapoi la căutare

romaniță

/ro.ma'ni.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din roman + sufixul -iță. Confer poloneză rumianek.

Definiții

  1. (bot.; reg.) mușețel.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativromanițăromanițe
genitiv-dativromanițeiromanițelor
vocativromanițăromanițelor
articulatromanițaromanițele

Sinonime: (bot.) mușețel

romăniță

/ro.mə'ni.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Confer romaniță.

Definiții

  1. formă alternativă pentru romaniță.

români

/ro.mɨˈni/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din român.

Definiții

  1. (v.refl. tranz.) (înv.) a adopta sau a face să adopte obiceiurile, caracterul, limba românilor.
  2. (v.tranz.) a traduce în românește.

Declinare

CazSingularPlural
verbromânearomâneau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică