romanțare
/ro.man'ʦa.re/Etimologie
Din romanța.
Definiții
- acțiunea de a romanța și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | romanțare | romanțări |
| genitiv-dativ | romanțării | romanțărilor |
| articulat | romanțarea | romanțările |
Din romanța.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | romanțare | romanțări |
| genitiv-dativ | romanțării | romanțărilor |
| articulat | romanțarea | romanțările |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică