← înapoi la căutare

româncuță

/ro.mɨn'ku.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din româncă + sufixul -uță.

Definiții

  1. diminutiv al lui româncă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativromâncuțăromâncuțe
genitiv-dativromâncuțeiromâncuțelor
vocativromâncuțăromâncuțelor
articulatromâncuțaromâncuțele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică