roiniță
Etimologie
Din roi + sufixul -niță.
Definiții
- (bot.) (Melissa officinalis) plantă erbacee perenă, cu flori albe ori liliachii cu miros plăcut, mult căutate de albine, cu frunze ovale întrebuințate în medicină pentru calitățile lor stimulente și antispasmodice.
- (pop.) stup mic portativ cu care se prinde un roi nou.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | roiniță | roinițe |
| genitiv-dativ | roiniței | roinițelor |
| vocativ | roiniță, roinițo | roinițelor |
| articulat | roinița | roinițele |
Sinonime: (bot.) melisă, (reg.) cătușnică, lămâiță, mătăcină, motoacă, răstupeașcă, roiște, stupelniță, buruiana-stupului, busuiocul-stopului, floarea-stupului, iarba-albinelor, iarba-roilor, iarba-stupului, izma-stupilor, mierea-ursului, mintă-turcească, poala-Sfintei-Mării, voioșniță-de-albini