roibă
/ˈroj.bə/Etimologie
Din latină rŭbia.
Definiții
- (bot.) (Rubia tinctorum) plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu frunze lunguiețe, dispuse în jurul fiecărui nod, cu flori gălbui și cu frunze mici, cărnoase, a cărei rădăcină conține o substanță colorantă roșie, folosită în industria textilă; garanță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | roibă | roibe |
| genitiv-dativ | roibei | roibelor |
| vocativ | roibă, roibo | roibelor |
| articulat | roiba | roibele |
Sinonime: (bot.) garanță, otrățel, pațachină, (reg.) broci, faptnic, rumenele (pl.), buruiana-faptului