rocoțea
/ro.koˈʦe̯a/Etimologie
Etimologie necunoscută. Confer rocoină.
Definiții
- (bot.) (Stellaria graminea) mică plantă erbacee, otrăvitoare, cu frunze opuse, liniare și cu flori albe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rocoțea | rocoțele |
| genitiv-dativ | rocoțelei | rocoțelelor |
| vocativ | rocoțea | rocoțelelor |
| articulat | rocoțeaua | rocoțelele |
Sinonime: (bot.) (reg.) intiță, ochișor, răcovină, râhnă, sclipeț, steluță, buruiana-junghiului, iarba-cășunatului