rocadă
/ro'ka.də/Etimologie
Din franceză rocade, germană Rochade.
Definiții
- mișcare la jocul de șah care nu se poate face decât o singură dată în decursul unei partide și care constă în aducerea uneia dintre ture alături de rege și în trecerea regelui peste aceasta, păstrând culoarea câmpului de plecare.
- inversare reciprocă a poziției ocupate de două elemente.
- (mil.) cale de comunicație cu un traseu orientat în general paralel cu linia frontului, folosită pentru regruparea și manevrarea trupelor, precum și pentru asigurarea materială a acestora.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rocadă | rocade |
| genitiv-dativ | rocadei | rocadelor |
| vocativ | rocadă | rocadelor |
| articulat | rocada | rocadele |