robotă
/ro'bo.tə/Etimologie
Din slavă robota.
Definiții
- (în evul mediu) obligație în muncă a iobagilor și jelerilor din Transilvania către stăpânul feudal; (mai târziu) muncă pe care o prestau (de câteva ori pe săptămână) țăranii săraci din țările române în folosul boierilor.
- muncă, activitate neîntreruptă(și grea).
Exemple
- Ca formă a rentei feudale, robotă din Transilvania se numea „clacă“ în Țara Românească și „boieresc“ în Moldova.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | robotă | robota |
| genitiv-dativ | robotei | robotelor |
| articulat | robote | robotele |
Sinonime: 1: clacă