robi
/roˈbi/Etimologie
Din rob.
Definiții
- (v.tranz.) a lua cuiva libertatea; a ține în captivitate, a aduce în stare de rob.
- (v.intranz.) a trăi în robie, a fi rob.
- (v.intranz.) a munci din greu.
- (v.tranz.) a menține o persoană sau o colectivitate în relații de subjugare politică, economică și socială, a aservi o țară, un popor etc.; a exploata.
- (v.tranz.) (fig.) a înlănțui, a încleșta, a subjuga pe cineva (prin farmecul pe care îl execită).
- (v.refl.) a fi robul unei pasiuni, a fi dominat de cineva sau de ceva.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru robi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | robea | robeau |