roștei
/roʃ'tej/Etimologie
Din maghiară rostély.
Definiții
- (reg.) dispozitiv în forma unui cadru în care sunt fixate vergele de lemn sau de oțel și care se folosește ca închizătoare la uși și la ferestre; (p.restr.) gratie, zăbrea.
- grătarul de la sobă, prin care cade cenușa.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | roștei | roșteie |
| genitiv-dativ | roșteiului | roșteielor |
| vocativ | roșteiule | roșteielor |
| articulat | roșteiul | roșteiele |