← înapoi la căutare

rițui

/ri.ʦu'i/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din germană ritzen.

Definiții

  1. (v.tranz.) a cresta un carton sau o mucava spre a le putea îndoi ușor.

Declinare

CazSingularPlural
verbrițuearițueau

rițuit

/ri.ʦu'it/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a rițui.

Definiții

  1. rițuire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativrițuitrițuite
genitiv-dativrițuituluirițuitelor
vocativrițuitulerițuitelor
articulatrițuitulrițuitele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică