rival
/ri'val/Etimologie
Din franceză rival < latină rivalis, germană Rival.
Definiții
- persoană care aspiră, în concurență directă cu alta, la aceeași situație, la același succes; concurent, potrivnic, adversar.
- persoană care aspiră împreună cu alta la dragostea aceleiași persoane de sex opus.
- persoană care are merite egale cu altă persoană sau este la fel de talentată; egal.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rival | rivali |
| genitiv-dativ | rivalului | rivalilor |
| vocativ | rivalule | rivalilor |
| articulat | rivalul | rivalii |