rinofaringe
/ri.no.fa'rin.ʤe/Etimologie
Din franceză rhino-pharynx (după faringe).
Definiții
- (anat.) partea superioară a faringelui, care comunică cu fosele nazale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rinofaringe | rinofaringe |
| genitiv-dativ | rinofaringelui | rinofaringelor |
| vocativ | rinofaringe | rinofaringelor |
| articulat | rinofaringele | rinofaringele |