rinocer
/ri.noˈʧer/Etimologie
Din franceză rhinocéros, care provine din latină rhinoceros < greacă antică ῥινόκερως (rhinókerōs), compus din ῥις (rhís, „nas”), + κέρας (kéras, „corn”).
Definiții
- (zool.) (Rhinoceros) nume dat la două genuri de mamifere pahiderme imparicopitate mari din Africa și Asia, cu pielea aproape lipsită de păr, cu unul sau cu două coarne în frunte.
- (p.restr.) animal din aceste genuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rinocer | rinoceri |
| genitiv-dativ | rinocerului | rinocerilor |
| vocativ | rinocerule | rinocerilor |
| articulat | rinocerul | rinocerii |
Sinonime: 1: (zool.) (înv.) inorog