rinichi
/riˈnikʲ/Etimologie
Din latină rēnĭcŭlus, diminutivul al lui rēn.
Definiții
- fiecare dintre cele două organe interne ale omului și ale animalelor superioare, care secretează și excretează urina și care sunt situate în regiunea lombară, în afara cavității peritoneale, de fiecare parte a coloanei vertebrale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rinichi | rinichi |
| genitiv-dativ | rinichiului | rinichilor |
| articulat | rinichiul | rinichii |
Sinonime: (anat.) (înv. și pop.) rărunchi, (prin Ban.) bobric, mămuc, momic, momuc