← înapoi la căutare

rindelui

/rin.de.lu'i/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din rindea + sufixul -ălui.

Definiții

  1. (v.tranz.) a netezi, a fățui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela.

Declinare

CazSingularPlural
verbrindeluearindelueau

rindeluit

/rin.de.lu'it/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a rindelui.

Definiții

  1. rindeluire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativrindeluitrindeluite
genitiv-dativrindeluituluirindeluitelor
vocativrindeluitulerindeluitelor
articulatrindeluitulrindeluitele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică