rihtuitor
/rih.tu.i'tor/Etimologie
Din a rihtui + sufixul -tor.
Definiții
- persoană care rihtuiește.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rihtuitor | rihtuitori |
| genitiv-dativ | rihtuitorului | rihtuitorilor |
| vocativ | rihtuitorule | rihtuitorilor |
| articulat | rihtuitorul | rihtuitorii |