rihtuitoare
/rih.tu.i'to̯a.re/Etimologie
Din rihtuitor.
Definiții
- persoană care rihtuiește.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rihtuitoare | rihtuitoare |
| genitiv-dativ | rihtuitoarei | rihtuitoarelor |
| vocativ | rihtuitoareo | rihtuitoarelor |
| articulat | rihtuitoarea | rihtuitoarele |