rihtuit
/rih.tu'it/Etimologie
Din a rihtui.
Definiții
- faptul de a rihtui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rihtuit | rihtuite |
| genitiv-dativ | rihtuitului | rihtuitelor |
| vocativ | rihtuitule | rihtuitelor |
| articulat | rihtuitul | rihtuitele |
Din a rihtui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rihtuit | rihtuite |
| genitiv-dativ | rihtuitului | rihtuitelor |
| vocativ | rihtuitule | rihtuitelor |
| articulat | rihtuitul | rihtuitele |
Probabil din germană richten.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | rihtuea | rihtueau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică