riglă
/'ri.glə/Etimologie
Din neogreacă ριγχλα (ríghla) „regulă”.
Definiții
- piesă plată, lungă și dreaptă, făcută din lemn, din metal, din material plastic, de obicei gradată, cu care se trag linii drepte, se verifică suprafețe plane etc., linie, lineal.
- piesă de lemn groasă și lată, folosită în construcții.
- unealtă metalică sau de lemn, folosită în metalurgie pentru netezirea și îndepărtarea surplusului de amestec de formare din cutia de formare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | riglă | rigle |
| genitiv-dativ | riglei | riglelor |
| vocativ | riglă | riglelor |
| articulat | rigla | riglele |