ridicol
/ri'di.kol/Etimologie
Din italiană ridicolo, franceză ridicule < latină ridiculus.
Definiții
- care stârnește râsul sau batjocura; caraghios.
- (despre sume de bani, cifre etc.) foarte mic; neînsemnat, derizoriu.
Din italiană ridicolo, franceză ridicule < latină ridiculus.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ridicol | ridicole |
| genitiv-dativ | ridicolului | ridicolelor |
| vocativ | ridicolule | ridicolelor |
| articulat | ridicolul | ridicolele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică