rictus
/'rik.tus/Etimologie
Din franceză rictus < latină rictus.
Definiții
- contracție a mușchilor feței, care dă figurii expresia de râs crispat; strâmbătură a gurii provocată de această contracție, care apare în unele boli ale sistemului nervos și dă impresia de râs forțat.
Exemple
- Avea pe față un rictus de durere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rictus | rictusuri |
| genitiv-dativ | rictusului | rictusurilor |
| vocativ | rictusule | rictusurilor |
| articulat | rictusul | rictusurile |
Sinonime: grimasă, schimonoseală, schimonosire, strâmbătură