ricin
/ri'ʧin/Etimologie
Din latină ricinus. Confer germană Rizinus.
Definiții
- (bot.) (Ricinus communis) plantă erbacee sau arborescentă originară din Africa, cu rădăcina pivotantă, puternică, cu tulpina înaltă de 1-2 m, cu flori verzi, roșii sau violete; căpușă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ricin | ricini |
| genitiv-dativ | ricinului | ricinilor |
| articulat | ricinul | ricinii |
Sinonime: (bot.) căpușă