ricercar
/ri.ʧer'kar/Etimologie
Din italiană ricercare.
Definiții
- compoziție muzicală polifonică, anterioară fugii, alcătuită din mai multe secțiuni (fiecare având tema sa proprie), care se cântă fără întrerupere, capriciu, fantezie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ricercar | ricercare |
| genitiv-dativ | ricercarului | ricercarelor |
| vocativ | ricercarule | ricercarelor |
| articulat | ricercarul | ricercarele |