reținător
/re.ʦi.nə'tor/Etimologie
Din a reține + sufixul -ător.
Definiții
- ansamblu de conducte și de dispozitive care permite circulația fluidului dintr-o instalație într-un singur sens.
- casetă cu organe de reținere care comandă aspirația sau refularea fluidului la o pompă cu piston sau la un compresor cu piston.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | reținător | reținătoare |
| genitiv-dativ | reținătorului | reținătoarelor |
| vocativ | reținătorule | reținătoarelor |
| articulat | reținătorul | reținătoarele |