rețetă
/re'ʦe.tə/Etimologie
Din neogreacă ρεσετα (reséta). Confer italiană ricetta, franceză recette.
Definiții
- formulare în scris a unei doctorii și a modului de a o prepara; prescripție a medicamentelor necesare unui bolnav; (p.ext.) hârtia pe care medicul a scris această prescripție medicală.
- ansamblu de indicații privind materiile prime, proporția, modul de preparare pentru obținerea unui anumit produs, a unei mâncări, a unei băuturi etc.
- (fig.) soluție practică pentru rezolvarea unui lucru, a unei situații dificile etc.
- mijloc, procedeu.
- sumă de bani realizată din vânzarea unui spectacol.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rețetă | rețete |
| genitiv-dativ | rețetei | rețetelor |
| vocativ | rețetă | rețetelor |
| articulat | rețeta | rețetele |