rețetar
/re.ʦe'tar/Etimologie
Din rețetă + sufixul -ar.
Definiții
- bloc cu formulare pe care se scriu rețete.
- listă prin care se stabilesc, pe baza unor rețete, componentele unor mâncăruri, dulciuri etc.
- normativ conținând un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale.
- persoană care execută rețetele într-o farmacie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rețetar | rețetare |
| genitiv-dativ | rețetarului | rețetarelor |
| vocativ | rețetarule | rețetarelor |
| articulat | rețetarul | rețetarele |