rezulta
/re.zulˈta/Etimologie
Din franceză résulter.
Definiții
- (v.intranz.) a urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî.
- (v.intranz.) (mat.; mai ales la calculele aritmetice) a avea drept rezultat; a ieși, a da.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru rezulta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | rezulta | rezultau |