rezonanță

Etimologie

Din franceză résonance.

Definiții

1. proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica și a prelungi sunetele; răsunet.
2. stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică, cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului.
3. (med.) tulburare de gândire la schizofrenici, caracterizată prin înlocuirea legăturilor de fond ale acțiunilor prin relații verbale, de obicei făcute după asonanță, rimă sau localizare în timp sau spațiu.

Declinare