rezistor
/re'zis.tor/Etimologie
Din franceză résisteu.
Definiții
- element de circuit care prezintă o anumită rezistență electrică și este folosit în construcția reostatelor, a aparatelor de încălzire electrică și în electrotehnică; rezistență.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rezistor | rezistori |
| genitiv-dativ | rezistorului | rezistorilor |
| articulat | rezistorul | rezistorii |