rezistență

Etimologie

Din franceză résistance, italiană resistenza.

Definiții

1. faptul de a rezista; împotrivire, opoziție, apărare împotriva unui atac.
2. respingerea atacurilor repetate ale inamicului și menținerea pozițiilor proprii.
3. mișcare populară antifascistă de eliberare, desfășurată în timpul celui de-al doilea război mondial în țările ocupate de fasciști.
4. calitatea de a fi rezistent.
5. putere de a înfrunta boala, oboseala, foamea, lipsurile etc.; calitate a unui organism de a nu contracta o boală contagioasă.
6. proprietate a unui corp de a suporta, fără modificări în masa lui, acțiunea altui corp sau a unei forțe străine.
7. forța de opunere a unui mediu la realizarea unei acțiuni.
8. forță pe care un conductor electric o opune trecerii curentului și care depinde de materialul din care este făcut conductorul, de grosimea și de lungimea lui.
9. (tehn.) rezistor.

Declinare

Sinonime: 1: împotrivire, opoziție, opunere, anduranță