reziliență
Etimologie
Din franceză résilience.
Definiții
- mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și aria secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | reziliență | — |
| genitiv-dativ | rezilienței | — |
| vocativ | reziliență | — |
| articulat | reziliența | — |