← înapoi la căutare

rezema

/re.zeˈma/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din greacă ῥιζόοµαι (rizóomai), perf. ἐῥῥίζωµαι (érrízomai, „a se baza, a se propti, a se întări”), din ῥίζωµα (rízoma, „înrădăcinare”). Se poate presupune un intermediar latină vulgară *rhizomare.

Definiții

  1. (v.tranz. și refl.) a (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva.
  2. (v.refl.) (fig.) a se întemeia, a se baza.
  3. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru rezema.

Exemple

  • Rezemăm scara să suim.

Declinare

CazSingularPlural
verbrezemarezemau

Sinonime: 1: sprijini, susține; propti, pune, 2: baza, fundamenta, întemeia

rezemați

/re.zeˈmaʦʲ/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din rezemat.

Definiții

  1. forma de masculin plural pentru rezemat.

rezemați

/re.zeˈmaʦʲ/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din rezema.

Definiții

  1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru rezema.
  2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru rezema.
  3. forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru rezema.
  4. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru rezema.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică