verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză révolter. Confer italiană rivoltare.
Definiții
- (v.refl.) a fi cuprins de revoltă, de indignare.
- (v.refl. și tranz.) a (se) răscula, a (se) răzvrăti.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | revolta | revoltau |
Sinonime: 1: se indigna, 2: (se) răscula, (se) răzvrăti
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru revoltă.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză révolte.
Definiții
- sentiment de mândrie, provocat de o nedreptate; indignare.
- acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; acțiune rebelă; răzvrătire; rebeliune; răscoală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | revoltă | revolte |
| genitiv-dativ | revoltei | revoltelor |
| articulat | revolta | revoltele |