reverberație
/re.ver.be'ra.ʦi.e/Etimologie
Din franceză réverbération.
Definiții
- persistență a unui sunet într-o încăpere închisă, datorită reflexiei, după ce izvorul sonor a încetat să mai emită unde.
- reflexie a luminii.
- reflexie repetată a căldurii pe pereții unui focar sau ai unui cuptor special.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | reverberație | reverberații |
| genitiv-dativ | reverberației | reverberațiilor |
| vocativ | reverberație | reverberațiilor |
| articulat | reverberația | reverberațiile |