Etimologie

Din reavăn. Din franceză revenir.

Definiții

1. (reg., v.intranz. și refl.) (despre pământ, aer etc.) a deveni jilav, a se umezi.
2. (v.refl.) (despre timp) a se răcori.
3. (v.intranz.) a veni din nou, a se întoarce.
4. a apărea iar; a se manifesta din nou.
5. a se întoarce la o stare anterioară (obișnuită); a-și recăpăta echilibrul sufletesc, forța etc.
6. a se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua.
7. a rectifica, a revoca.
8. a i se atribui un bun cuiva.
9. a fi de datoria (cuiva), a incumba.
10. a i se cuveni.
11. a renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta.
12. a costa.
13. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru reveni.

Exemple

• Actorul a revenit la rampă.
• A reveni în poziția inițială.
• Și-a revenit destul de repede și a acționat normal.
• Unda sonoră revine la întâlnirea unui obstacol.
• Îți revine o datorie de onoare.
• Dă-mi partea care-mi revine.

Declinare

Sinonime: 1: jilăvi, umezi, 2: răci, răcori, 1: reîntoarce, 2: reapărea, (rar) se reivi, 3: recădea, se dezmetici, recidiva, se reculege, se regăsi, se trezi, (înv.) se dezmeți, se recuceri, se remite, (rar fig.) se dezbăta, 4: (fiz.) se întoarce, se răsfrânge, se reflecta, se repercuta, (înv.) se refrânge, 7: (livr.) incumba, 8: i se cădea, i se cuveni, (înv. și reg.) -i veni, 9: costa

Antonime: se vlăgui, se veștezi

Etimologie

Din reveni.

Definiții

1. forma de participiu trecut pentru reveni.