verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din italiană riuscire și franceză réussir.
Definiții
- (v.intranz. și tranz.) a ajunge la rezultatul dorit.
- a avea succes, a termina cu bine.
- a face ceva cu pricepere și îndemânare.
Exemple
- A fost acolo și a reușit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | reușea | reușeau |
Sinonime: 1: izbândi, izbuti, (înv.) reieși, (fig.) răzbi
Antonime: eșua
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din italiană riuscita, franceză réussite.
Definiții
- izbândă, succes, realizare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | reușită | reușite |
| genitiv-dativ | reușitei | reușitelor |
| vocativ | reușită | reușitelor |
| articulat | reușita | reușitele |