retur
/re'tur/Etimologie
Din franceză retour.
Definiții
- întoarcere, revenire (în punctul de plecare).
- indicație pentru serviciul poștal pe un plic sau pe un colet, arătând că obiectul trebuie înapoiat trimițătorului.
- (sport) denumire dată duratei unei competiții la care participă mai multe echipe care, după ce s-au întrecut o dată fiecare, se întâlnesc încă o dată, în revanșă.
- întâlnire sportivă revanșă între două echipe, cu caracter eliminatoriu sau cu punctaj adițional.
- (tehn.) conductă de întoarcere a agentului calorifer sau frigorifer dintr-o instalație de încălzire, respectiv de răcire, după ce acesta a trecut prin instalație și a cedat sau a preluat căldura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | retur | retururi |
| genitiv-dativ | returului | retururilor |
| vocativ | returule | retururilor |
| articulat | returul | retururile |