retrage
/reˈtra.ʤe/Etimologie
Din re- + a trage (după franceză retirer).
Definiții
- (v.tranz.) a trage înapoi.
- (v.tranz.) a scoate, a lua înapoi un lucru.
- (v.refl.) a ieși voluntar dintr-o instituție, dintr-o funcție etc.; a renunța la...
- (v.refl.) a merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta.
- (v.refl.) a da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere.
- (v.refl.) a se da deoparte.
- (v.refl.) a părăsi un loc, o încăpere.
- (v.refl.) a se izola.
- (v.tranz.) (fig.) a retracta.
- (v.refl.) (despre ape curgătoare) a reintra în albie după revărsare.
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru retrage.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru retrage.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | retragea | retrageau |