retorică
/reˈto.ri.kə/Etimologie
Din retoric.
Definiții
- arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu de justețea ideilor expuse printr-o argumentație bogată, riguroasă, pusă în valoare de un stil ales; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte.
- (peior.) declamație emfatică, elocvență amplă și afectată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | retorică | retorice |
| genitiv-dativ | retoricei | retoricelor |
| vocativ | retorico | retoricelor |
| articulat | retorica | retoricele |