retor
/re'tor/Etimologie
Din neogreacă ριτορ (rítor) < latină rhetor, rhetoris.
Definiții
- (în antichitatea greco-romană) maestru, profesor de retorică.
- orator.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | retor | retori |
| genitiv-dativ | retorului | retorilor |
| vocativ | retorule | retorilor |
| articulat | retorul | retorii |