reticul
/re'ti.kul/Etimologie
Din franceză réticule < latină reticulum.
Definiții
- (fiz.) ansamblu de linii încrucișate, de scări gradate sau de alte semne, care intră în construcția unor instrumente optice și are rolul de a permite vizarea unei direcții, efectuarea unei măsurători etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | reticul | reticule |
| genitiv-dativ | reticulului | reticulelor |
| vocativ | reticulule | reticulelor |
| articulat | reticulul | reticulele |