reteza
/re.te'za/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (v.tranz.) a tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect sau o parte a corpului unei ființe.
- (v.tranz.) a tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea.
- (v.tranz.) (construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) a o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul.
- (v.tranz.) (fig.) a face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | reteza | retezau |