retenție
/re'ten.ʦi.e/Etimologie
Din franceză rétention < latină retentio, retentionis.
Definiții
- oprire, reținere.
- acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate.
- reținere și acumulare în organism a unor substanțe (lichide sau gaze) care în mod obișnuit sunt eliminate prin orificiile naturale.
- (chim.) proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | retenție | retenții |
| genitiv-dativ | retenției | retențiilor |
| vocativ | retenție | retențiilor |
| articulat | retenția | retențiile |