verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză respirer < latină respirare. Confer italiană respirare.
Definiții
- (v.intranz.) a introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, bioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla.
- (fig.) a răspândi, a revărsa, a degaja.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru respira.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | respira | respirau |
Sinonime: (fiziol.) răsufla, (înv. și pop.) sufla
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a respira.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | respirat | — |
| genitiv-dativ | respiratului | — |
| articulat | respiratul | — |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- (despre aer) care a fost inhalat în plămâni și apoi eliminat.
Sinonime: (înv.) răsuflat
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru respira.